Despre noi

Mai intai a fost pasiunea pentru munte si natura reflectata intr-un fotoblog de calatorie www.CartitaPlimbareata.ro

A venit insa momentul ca gandurile bune sa se transforme in fapte si astfel a aparut Asociatia Acces Natura. Scopul nostru este sa aducem natura mai aproape de oameni, prin actiuni de constientizare, dar si invers, oamenii mai aproape de natura, prin facilitarea accesului.

 

Scopul asociatiei

Acces Natura isi propune identificarea nevoilor, facilitarea accesului si promovarea importantei pentru cresterea calitatii vietii a activitatilor recreative, turistice si sportive in natura pentru toate categoriile de persoane, cu accent in randul categoriilor sociale defavorizate, a celor cu nevoi speciale si a grupurilor vulnerabile (persoane cu dizabilitati, copii, adolescenti si persoane varstnice etc.).

Asociatia Acces Natura s-a nascut ca raspuns la doua probleme principale:

  1. Lipsa posibilitatilor reale de acces al persoanelor cu dizabilitati la arii naturale, trasee, obiective turistice si spatii de recreere in natura

  2. Legatura tot mai slaba a copiilor si adolescentilor de azi cu natura. Un prim efect direct este cresterea incidentei problemelor de sanatate in aceasta categorie de varsta. Un alt efect este acela ca daca azi copii pierd contactul cu natura, nu vor lupta pe viitor ca sa o salveze

1. Lipsa posibilitatilor reale de acces al persoanelor cu dizabilitati la arii naturale, trasee, obiective turistice si spatii de recreere in natura

In primavara anului 2018 in Romania existau peste 787.000 persoane cu dizabilitati neinstitutionalizate din care 63.000 copii. Din acest total, 352.500 persoane au handicap fizic si somatic iar 119.500 au handicap auditiv sau vizual. Numai pentru Bucuresti si judetul Ilfov datele statistce arata ca exista ca din totalul persoanelor cu dizabilitati neinstitutionalizate, 34.000 adulti si 1.800 copii au handicap fizic sau somatic iar 8.800 adulti si 380 copii au handicap auditiv sau vizual.

Din pacate, la nivelul anului 2018, cand in Romania exista inca persoane cu dizabilitati care sunt realmente captive in propriile apartamente iar accesul la facilitati urbane de transport si recrere este si el aproape inexistent, a vorbi despe accesul persoanelor cu handicap la natura,  la trasee turistice si arii naturale protejate pare o utopie.  Amenajarile obiectivelor turistice si a ariilor naturale protejate pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilitati lipsesc aproape in totalitate. In extrem de putinele cazuri unde amenajarile exista, acestea sunt facute incomplet si fara a tine cont in totalitate de normativele in vigoare.

Daca in tarile civilizate beneficiile mentale, sociale si fizice pe care accesul la natura le aduce persoanelor cu dizabiliati sunt bine cercetate si documentate  iar amenajarea obiectivelor turistice si a spatiilor de recreere in natura se face pe baze stiintifice, in Romania, detaliile din normativele in vigoare privind accesibilizarea cladirilor si a spatiilor publice la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap sunt ignorate in mod constant.

 

2. Legatura tot mai slaba a copiilor si adolescentilor de azi cu natura.

Prabusirea remarcabila a conexiunii copiilor cu natura – care este chiar mai rapida decat prabusirea lumii naturale – este inregistrata in cartea lui Richard Louv “Ultimul copil in padure” si intr-un raport publicat recent de National Trust Marea Britanie. Incepand cu anii 1970, zonele in care copiii pot desfasura activitati fara supraveghere in natura a scazut cu aproape 90%. Intr-o singura generatie, proportia de copii care se joaca regulat in locuri salbatice / in natura din Marea Britanie a scazut de la mai mult de jumatate la mai putin de 10%. In SUA, in doar sase ani (1997-2003), numarul copiilor cu hobby-uri in aer liber a scazut la jumatate. Copii cu varste intre 11 si 15 ani din Marea Britanie petrec acum, in medie, jumatate din timpul diurn activ in fata unui ecran de calculator, tableta sau telefon mobil.

Astfel cresterea incidentei obezitatii, a rahitismului si astmului precum si scaderea capacitatii cardio-respiratorii in randul copiilor sunt bine documentate. Richard Louv, de asemenea, leaga viata in spatiu inchis de o crestere a tulburarii de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) precum si a altor boli mintale. Cercetarea efectuata la Universitatea din Illinois sugereaza ca jocul printre copaci si in iarba este asociat cu o reducere semnificativa a manifestarilor de ADHD, in timp ce joaca in interior sau pe asfalt pare sa le amplifice. Astfel, tulburarea, spune Richard Louv, “poate fi un set de simptome agravate de lipsa de expunere la natura”. In concluzie, poate ca mediul interior si urban este de vina si nu copilul.

In acelasi timp fara o perceptie a texturii si a functiei lumii naturale, fara o legatura vie si de intensitate cu natura, care este aproape imposibila in absenta experientei timpurii, oamenii nu isi vor dedica viata protectiei acesteia. Desi majoritatea oamenilor vor sa vada planeta protejata, putini sunt cei care sunt dispusi sa si actioneaze in aceasta directie. Tinerii, care ne-am fi așteptat sa conduca apararea naturii, au, din pacate, tot mai puțin de-a face cu ea.

(sursa: theguardian.com / Environment / If children lose contact with nature they won’t fight for it; iheartintelligence.com / Children Disconnected From Nature Won’t Fight To Save It)

Natura inseamna viata.